Calitatea vieții, noua provocare în oncologie: Tratamentul cancerului nu înseamnă doar prelungirea vieții, ci și asigurarea bunăstării pacientului

Aproximativ 65% dintre pacienți sunt în viață la cinci ani după diagnostic, susține Massimo Di Maio, președintele Asociației italiene de oncologie medicală (Aiom). Noua provocare, însă, este calitatea vieții acestor pacienți, scrie Corriere della Sera. „Milioane de oameni a căror viață putem și trebuie nu doar să o prelungim, ci să ne asigurăm că timpul pe care îl câștigă este de cea mai bună calitate posibilă”, spune Massimo Di Maio.

La congresul anual al Societății Americane de Oncologie Clinică (Asco), aflat în curs de desfășurare la Chicago, un grup de cercetători italieni coordonați de Di Maio a prezentat un studiu esențial în acest sens. „Am analizat datele din aproximativ 600 de studii de fază trei (ultimul stadiu înainte de comercializarea unui nou medicament, cel pe care se bazează aprobarea acestuia de către agențiile de reglementare) publicate în reviste științifice între 2012 și 2021, privind pacienți cu tumori solide avansate. Scopul nostru a fost să măsurăm câte dintre studiile publicate au demonstrat o îmbunătățire a calității vieții cu ajutorul tratamentului experimental și câte dintre tratamentele aprobate pentru utilizare în practica clinică au îmbunătățit efectiv calitatea vieții”, explică Di Maio.

„Atunci când alegem terapiile, nu trebuie să urmărim doar vindecarea tumorii și prelungirea vieții pacientului, ci și să ne asigurăm că limităm și gestionăm cât mai bine posibilele efecte secundare”, completează el. Rezultatele sondajului prezentat la Chicago indică faptul că în aproximativ 50% din cazuri, atunci când un studiu este pozitiv în ceea ce privește prelungirea supraviețuirii participanților, nu există dovezi că tratamentul îmbunătățește și calitatea vieții. Acest lucru se datorează fie faptului că studiul nu a analizat cu adevărat acest aspect, fie pentru că nu s-a demonstrat vreun beneficiu pentru tratamentul experimental.

„Unii ar putea spune că, în fața demonstrării beneficiilor în materie de supraviețuire, acest aspect este mai puțin crucial, dar trebuie subliniat faptul că în mai mult de 58% din cazuri nu există dovezi că noul medicament îmbunătățește calitatea vieții, chiar și atunci când prelungește așa-numita ‘supraviețuire fără progresie’”, spune oncologul Chiara Paratore, autor principal al studiului. Altfel spus, „chiar și atunci când câștigăm timp înainte ca boala să se agraveze pe tomografie, între o linie de tratament și următoarea, în multe cazuri nu știm dacă acest lucru se traduce printr-un beneficiu real perceput de pacient în viața de zi cu zi”.

În practică, întrebarea ar putea fi pusă astfel: ce rost are să prelungim viața unei persoane dacă timpul care îi este acordat este grevat de dureri mai mult sau mai puțin severe, spitalizare și toxicitate nedorită? „Deși tabloul general poate fi încă îmbunătățit, sondajul nostru constată, din fericire, că procentul de studii care includ o evaluare a calității vieții a crescut”, continuă Di Maio. „După ce am analizat studiile publicate pe o perioadă de 10 ani, am constatat o atenție tot mai mare acordată calității vieții. Din ce în ce mai multe medicamente aprobate de agențiile de reglementare, în Statele Unite și în Europa, demonstrează un avantaj nu doar în privința prelungirii vieții, ci și în ceea ce privește calitatea acesteia”, explică Di Maio.

Noua provocare pentru specialiști este de a se asigura că pacienții pot avea o existență completă și satisfăcătoare, limitând pe cât posibil efectele pe care cancerul și tratamentul le pot lăsa asupra minții și corpului. Atât pentru cei care se recuperează, cât și pentru cei care reușesc să câștige luni sau ani de viață. Acesta este motivul pentru care gestionarea toxicității este un pas strategic crucial.

„S-ar putea crede că tratamentele mai puțin toxice îmbunătățesc calitatea vieții, iar cele mai toxice o înrăutățesc”, conchide Paratore. În principiu, există cu siguranță o asociere între toxicitate și calitatea vieții, dar aceasta din urmă depinde și de eficacitatea tratamentului în ceea ce privește controlul simptomelor bolii.

Scroll to Top